Francesbean82's Blog

Umbra vantului, de Carlos Ruiz Zafon (Polirom 2005). Exista multe motive sa o cititi. Cel mai bun dintre ele cred ca ar fi ca are o poveste bine construita. Porneste frumos, iar cartea pana pe la 250 de pagini din cele aproape 500 pe care le are curge frumos. Nu o lasi din mana. La un moment dat insa intervine un pic de telenovela in ea ceeea ce m-a facut putin sa imi piara elanul.

Povestea porneste de la un roman ratat intitulat „Umbra vantului” pe care un pusti de 10 ani o descopera in „Cimitirul Cartilor Uitate”. Suna bine, nu-i asa? Pustiul devine pe parcursul povestirii un tanar, iar el descopa din ce in ce mai multe lucruri despre aceasta carte si mai ales despre autorul ei – un misterios scriitor care traise o si mai misterioasa poveste de dragoste si care a disparut fara urma. E o combinatie de poveste de amor cu ceva poveste politista, care te tine cu sufletul la gura.

Este o lectura usoara, iar scriitura este si ea usoara, dar placuta. Zafon ar fi putut sa lucreze ceva mai bine la anumite personaje.  Mi-a placut mult personajul Fermin – are niste „ziceri” care m-au facut sa mor de ras. In schimb, personajul malefic, Fumero, cel care ar fi trebuit sa ne bage in sperieti, a clacat undeva. Cata vreme a fost invaluit in ceata, Fumero a fost intr-adevar personajul rau, insa dupa ce autorul a inceput sa povesteasca despre experientele comune ale copilariei personajelor, undeva s-a rupt filmul, iar eroul negativ n-am mai fost credibil pentru mine.  Zafon a incercat sa mearga in copilaria lui Fumero pe modelul freudian pentru a cauta neimpliniri, insa acestea sunt undeva false, neverosimile.

Totusi, Umbra vantului a fost una dintre acele carti pentru care nu am dormit noaptea pentru ca trebuia sa stiu „ce se intampla mai departe”. E o carte pe care o recomand.